interpelant
Jump to navigation
Jump to search
French[edit]
Participle[edit]
interpelant
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Borrowed from French interpellant.
Noun[edit]
interpelant m (plural interpelanți)
Declension[edit]
Declension of interpelant
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) interpelant | interpelantul | (niște) interpelanți | interpelanții |
genitive/dative | (unui) interpelant | interpelantului | (unor) interpelanți | interpelanților |
vocative | interpelantule | interpelanților |
References[edit]
- interpelant in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN