prepus

Romanian

Etymology

From prepune.

Adjective

prepus m or n (feminine singular prepusă, masculine plural prepuși, feminine and neuter plural prepuse)

1. preposed

Declension

Declension of prepus

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	prepus		prepusă	prepuși	prepuse
	definite	prepusul		prepusa	prepușii	prepusele
genitive/ dative	indefinite	prepus		prepuse	prepuși	prepuse
	definite	prepusului		prepusei	prepușilor	prepuselor

Noun

prepus m (plural prepuși)

1. suspicion

Declension

Declension of prepus

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) prepus	prepusul	(niște) prepuși	prepușii
genitive/dative	(unui) prepus	prepusului	(unor) prepuși	prepușilor
vocative	prepusule		prepușilor

References

• prepus in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN