reîmpărți
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Verb[edit]
a reîmpărți (third-person singular present reîmparte, past participle reîmpărțit) 4th conj.
- to redivide
Conjugation[edit]
conjugation of reîmpărți (fourth conjugation, no infix)
| infinitive | a reîmpărți | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | reîmpărțind | ||||||
| past participle | reîmpărțit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | reîmpărț | reîmpărți | reîmpărțe | reîmpărțim | reîmpărțiți | reîmpărț | |
| imperfect | reîmpărțeam | reîmpărțeai | reîmpărțea | reîmpărțeam | reîmpărțeați | reîmpărțeau | |
| simple perfect | reîmpărții | reîmpărțiși | reîmpărți | reîmpărțirăm | reîmpărțirăți | reîmpărțiră | |
| pluperfect | reîmpărțisem | reîmpărțiseși | reîmpărțise | reîmpărțiserăm | reîmpărțiserăți | reîmpărțiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să reîmpărț | să reîmpărți | să reîmpărță | să reîmpărțim | să reîmpărțiți | să reîmpărță | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | reîmpărțe | reîmpărțiți | |||||
| negative | nu reîmpărți | nu reîmpărțiți | |||||