reîmprumuta
Jump to navigation
Jump to search
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Verb
[edit]a reîmprumuta (third-person singular present reîmprumută, past participle reîmprumutat) 1st conj.
- to reborrow
Conjugation
[edit] conjugation of reîmprumuta (first conjugation, no infix)
| infinitive | a reîmprumuta | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | reîmprumutând | ||||||
| past participle | reîmprumutat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | reîmprumut | reîmprumuți | reîmprumută | reîmprumutăm | reîmprumutați | reîmprumută | |
| imperfect | reîmprumutam | reîmprumutai | reîmprumuta | reîmprumutam | reîmprumutați | reîmprumutau | |
| simple perfect | reîmprumutai | reîmprumutași | reîmprumută | reîmprumutarăm | reîmprumutarăți | reîmprumutară | |
| pluperfect | reîmprumutasem | reîmprumutaseși | reîmprumutase | reîmprumutaserăm | reîmprumutaserăți | reîmprumutaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să reîmprumut | să reîmprumuți | să reîmprumute | să reîmprumutăm | să reîmprumutați | să reîmprumute | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | reîmprumută | reîmprumutați | |||||
| negative | nu reîmprumuta | nu reîmprumutați | |||||
References
[edit]- reîmprumuta in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN