reacumula

Romanian

Etymology

From re- +‎ acumula.

Verb

a reacumula (third-person singular present reacumulează, past participle reacumulat) 1st conj.

1. to reaccumulate

Conjugation

    conjugation of reacumula (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a reacumula
gerund			reacumulând
past participle			reacumulat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	reacumulez	reacumulezi	reacumulează	reacumulăm	reacumulați	reacumulează
	imperfect	reacumulam	reacumulai	reacumula	reacumulam	reacumulați	reacumulau
	simple perfect	reacumulai	reacumulași	reacumulă	reacumularăm	reacumularăți	reacumulară
	pluperfect	reacumulasem	reacumulaseși	reacumulase	reacumulaserăm	reacumulaserăți	reacumulaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să reacumulez	să reacumulezi	să reacumuleze	să reacumulăm	să reacumulați	să reacumuleze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		reacumulează			reacumulați
	negative		nu reacumula			nu reacumulați

References

• reacumula in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN