reajunge

Romanian

Etymology

From re- +‎ ajunge.

Verb

a reajunge (third-person singular present reajunge, past participle reajuns) 3rd conj.

1. to become again

Conjugation

    conjugation of reajunge (third conjugation, past participle in -s)

infinitive			a reajunge
gerund			reajungând
past participle			reajuns
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	reajung	reajungi	reajunge	reajungem	reajungeți	reajung
	imperfect	reajungeam	reajungeai	reajungea	reajungeam	reajungeați	reajungeau
	simple perfect	reajunsei	reajunseși	reajunse	reajunserăm	reajunserăți	reajunseră
	pluperfect	reajunsesem	reajunseseși	reajunsese	reajunseserăm	reajunseserăți	reajunseseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să reajung	să reajungi	să reajungă	să reajungem	să reajungeți	să reajungă
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		reajunge			reajungeți
	negative		nu reajunge			nu reajungeți

References

• reajunge in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN