recăsători
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Verb[edit]
a recăsători (third-person singular present recăsătorește, past participle recăsătorit) 4th conj.
- to remarry
Conjugation[edit]
conjugation of recăsători (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a recăsători | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | recăsătorind | ||||||
| past participle | recăsătorit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | recăsătoresc | recăsătorești | recăsătorește | recăsătorim | recăsătoriți | recăsătoresc | |
| imperfect | recăsătoream | recăsătoreai | recăsătorea | recăsătoream | recăsătoreați | recăsătoreau | |
| simple perfect | recăsătorii | recăsătoriși | recăsători | recăsătorirăm | recăsătorirăți | recăsătoriră | |
| pluperfect | recăsătorisem | recăsătoriseși | recăsătorise | recăsătoriserăm | recăsătoriserăți | recăsătoriseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să recăsătoresc | să recăsătorești | să recăsătorească | să recăsătorim | să recăsătoriți | să recăsătorească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | recăsătorește | recăsătoriți | |||||
| negative | nu recăsători | nu recăsătoriți | |||||