reorândui
Jump to navigation
Jump to search
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Verb
[edit]a reorândui (third-person singular present reorânduiește, past participle reorânduit) 4th conj.
- to rearrange
Conjugation
[edit] conjugation of reorândui (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a reorândui | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | reorânduind | ||||||
| past participle | reorânduit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | reorânduiesc | reorânduiești | reorânduiește | reorânduim | reorânduiți | reorânduiesc | |
| imperfect | reorânduiam | reorânduiai | reorânduia | reorânduiam | reorânduiați | reorânduiau | |
| simple perfect | reorânduii | reorânduiși | reorândui | reorânduirăm | reorânduirăți | reorânduiră | |
| pluperfect | reorânduisem | reorânduiseși | reorânduise | reorânduiserăm | reorânduiserăți | reorânduiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să reorânduiesc | să reorânduiești | să reorânduiască | să reorânduim | să reorânduiți | să reorânduiască | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | reorânduiește | reorânduiți | |||||
| negative | nu reorândui | nu reorânduiți | |||||