replanta

French

Pronunciation

• IPA^(key): /ʁə.plɑ̃.ta/
• Homophones: replantas, replantât

Verb

replanta

1. third-person singular past historic of replanter

Portuguese

Verb

replanta

1. inflection of replantar:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative

Romanian

Etymology

From re- +‎ planta.

Verb

a replanta (third-person singular present replantează, past participle replantat) 1st conj.

1. to replant

Conjugation

    conjugation of replanta (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a replanta
gerund			replantând
past participle			replantat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	replantez	replantezi	replantează	replantăm	replantați	replantează
	imperfect	replantam	replantai	replanta	replantam	replantați	replantau
	simple perfect	replantai	replantași	replantă	replantarăm	replantarăți	replantară
	pluperfect	replantasem	replantaseși	replantase	replantaserăm	replantaserăți	replantaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să replantez	să replantezi	să replanteze	să replantăm	să replantați	să replanteze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		replantează			replantați
	negative		nu replanta			nu replantați

Spanish

Pronunciation

• IPA^(key): /reˈplanta/ [reˈplãn̪.t̪a]
• Rhymes: -anta
• Syllabification: re‧plan‧ta

Verb

replanta

1. inflection of replantar:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative