respectui

Latin

Noun

respectuī

1. dative singular of respectus

Romanian

Etymology

Borrowed from French respecter.

Verb

a respectui (third-person singular present respectuiește, past participle respectuit) 4th conj.

1. (obsolete) to respect

Conjugation

    conjugation of respectui (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a respectui
gerund			respectuind
past participle			respectuit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	respectuiesc	respectuiești	respectuiește	respectuim	respectuiți	respectuiesc
	imperfect	respectuiam	respectuiai	respectuia	respectuiam	respectuiați	respectuiau
	simple perfect	respectuii	respectuiși	respectui	respectuirăm	respectuirăți	respectuiră
	pluperfect	respectuisem	respectuiseși	respectuise	respectuiserăm	respectuiserăți	respectuiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să respectuiesc	să respectuiești	să respectuiască	să respectuim	să respectuiți	să respectuiască
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		respectuiește			respectuiți
	negative		nu respectui			nu respectuiți

References

• respectui in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN