rezice

Romanian

Etymology

From re- +‎ zice.

Verb

a rezice (third-person singular present zice, past participle zis) 3rd conj.

1. to repeat, to say again

Conjugation

    conjugation of rezice (third conjugation, past participle in -s)

infinitive			a rezice
gerund			rezicând
past participle			rezis
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	rezic	rezici	rezice	rezicem	reziceți	rezic
	imperfect	reziceam	reziceai	rezicea	reziceam	reziceați	reziceau
	simple perfect	rezisei	reziseși	rezise	reziserăm	reziserăți	reziseră
	pluperfect	rezisesem	reziseseși	rezisese	reziseserăm	reziseserăți	reziseseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să rezic	să rezici	să rezică	să rezicem	să reziceți	să rezică
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		rezi			reziceți
	negative		nu rezice			nu reziceți

References

• rezice in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN