trâmbițoi

Romanian

Etymology

From trâmbiță +‎ -oi.

Noun

trâmbițoi n (plural trâmbițoaie)

1. Augmentative of trâmbiță

Declension

Declension of trâmbițoi

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) trâmbițoi	trâmbițoiul	(niște) trâmbițoaie	trâmbițoaiele
genitive/dative	(unui) trâmbițoi	trâmbițoiului	(unor) trâmbițoaie	trâmbițoaielor
vocative	trâmbițoiule		trâmbițoaielor

References

• trâmbițoi in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN