învinovățire
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
From învinovăți + -re.
Noun[edit]
învinovățire f (plural învinovățiri)
Declension[edit]
Declension of învinovățire
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) învinovățire | învinovățirea | (niște) învinovățiri | învinovățirile |
genitive/dative | (unei) învinovățiri | învinovățirii | (unor) învinovățiri | învinovățirilor |
vocative | învinovățire, învinovățireo | învinovățirilor |