asmuțitor

Romanian

Etymology

From asmuți +‎ -tor.

Adjective

asmuțitor m or n (feminine singular asmuțitoare, masculine plural asmuțitori, feminine and neuter plural asmuțitoare)

1. inciting, rousing to attack someone (about dogs)

Declension

Declension of asmuțitor

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	asmuțitor		asmuțitoare	asmuțitori	asmuțitoare
	definite	asmuțitorul		asmuțitoarea	asmuțitorii	asmuțitoarele
genitive/ dative	indefinite	asmuțitor		asmuțitoare	asmuțitori	asmuțitoare
	definite	asmuțitorului		asmuțitoarei	asmuțitorilor	asmuțitoarelor

References

• asmuțitor in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN