bâiguitor

Romanian

Etymology

From bâigui +‎ -tor.

Adjective

bâiguitor m or n (feminine singular bâiguitoare, masculine plural bâiguitori, feminine and neuter plural bâiguitoare)

1. muttering

Declension

Declension of bâiguitor

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	bâiguitor		bâiguitoare	bâiguitori	bâiguitoare
	definite	bâiguitorul		bâiguitoarea	bâiguitorii	bâiguitoarele
genitive/ dative	indefinite	bâiguitor		bâiguitoare	bâiguitori	bâiguitoare
	definite	bâiguitorului		bâiguitoarei	bâiguitorilor	bâiguitoarelor

References

• bâiguitor in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN