bâlbâitor

Romanian

Etymology

From bâlbâi +‎ -tor.

Adjective

bâlbâitor m or n (feminine singular bâlbâitoare, masculine plural bâlbâitori, feminine and neuter plural bâlbâitoare)

1. which babbles

Declension

Declension of bâlbâitor

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	bâlbâitor		bâlbâitoare	bâlbâitori	bâlbâitoare
	definite	bâlbâitorul		bâlbâitoarea	bâlbâitorii	bâlbâitoarele
genitive/ dative	indefinite	bâlbâitor		bâlbâitoare	bâlbâitori	bâlbâitoare
	definite	bâlbâitorului		bâlbâitoarei	bâlbâitorilor	bâlbâitoarelor

References

• bâlbâitor in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN