Borrowed from French décence.
decență f (uncountable)
- decency, seemliness
declension of decență (singular only)
|
|
singular
|
| f gender
|
indefinite articulation
|
definite articulation
|
| nominative/accusative
|
(o) decență
|
decența
|
| genitive/dative
|
(unei) decențe
|
decenței
|
| vocative
|
decență, decențo
|
