deslușitor

From Wiktionary, the free dictionary
Jump to navigation Jump to search

Romanian

[edit]

Etymology

[edit]

From desluși +‎ -tor.

Adjective

[edit]

deslușitor m or n (feminine singular deslușitoare, masculine plural deslușitori, feminine and neuter plural deslușitoare)

  1. clarifying

Declension

[edit]

References

[edit]
  • deslușitor in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN