dința
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Back-formation from dințat.
Verb[edit]
a dința (third-person singular present dințează, past participle dințat) 1st conj.
- to cog
Conjugation[edit]
conjugation of dința (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a dința | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | dințând | ||||||
| past participle | dințat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | dințez | dințezi | dințează | dințăm | dințați | dințează | |
| imperfect | dințam | dințai | dința | dințam | dințați | dințau | |
| simple perfect | dințai | dințași | dință | dințarăm | dințarăți | dințară | |
| pluperfect | dințasem | dințaseși | dințase | dințaserăm | dințaserăți | dințaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să dințez | să dințezi | să dințeze | să dințăm | să dințați | să dințeze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | dințează | dințați | |||||
| negative | nu dința | nu dințați | |||||