frământa

Romanian

Etymology

Probably from Latin fermentāre, present active infinitive of fermentō; less likely from a Vulgar Latin *fragmentāre, from Latin fragmentum. Compare Aromanian frimintu, frimintari. Compare fermenta, a borrowed doublet.

Verb

a frământa (third-person singular present frământă, past participle frământat) 1st conj.

1. to knead
2. to work, temper
3. to stir, churn, agitate
4. to fret, fuss

Conjugation

    conjugation of frământa (first conjugation, no infix)

infinitive			a frământa
gerund			frământând
past participle			frământat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	frământ	frămânți	frământă	frământăm	frământați	frământă
	imperfect	frământam	frământai	frământa	frământam	frământați	frământau
	simple perfect	frământai	frământași	frământă	frământarăm	frământarăți	frământară
	pluperfect	frământasem	frământaseși	frământase	frământaserăm	frământaserăți	frământaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să frământ	să frămânți	să frământe	să frământăm	să frământați	să frământe
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		frământă			frământați
	negative		nu frământa			nu frământați

Derived terms

• frământare

See also

• supăra
• tulbura
• aluat
• soage