furlua

Romanian

Etymology

From fura +‎ lua.

Verb

a furlua (third-person singular present furia, past participle furluat) 1st conj.

1. to steal

Conjugation

    conjugation of furlua (first conjugation, no infix)

infinitive			a furlua
gerund			furluând
past participle			furluat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	furlu	furlui	furluă	furluăm	furluați	furluă
	imperfect	furluam	furluai	furlua	furluam	furluați	furluau
	simple perfect	furluai	furluași	furluă	furluarăm	furluarăți	furluară
	pluperfect	furluasem	furluaseși	furluase	furluaserăm	furluaserăți	furluaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să furlu	să furlui	să furlue	să furluăm	să furluați	să furlue
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		furluă			furluați
	negative		nu furlua			nu furluați

References

• furlua in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN