nutrica

Latin

Verb

nūtrīcā

1. second-person singular present active imperative of nūtrīcō

Romanian

Etymology

Inherited from Latin nūtrīcāre, present active infinitive of nūtrīcō. Compare Aromanian nutric, nutricari.

Verb

a nutrica (third-person singular present nutrică, past participle nutricat) 1st conj.

1. (obsolete, archaic) to suckle, nurse, feed
2. (regional, archaic) to spend money for feeding

Conjugation

    conjugation of nutrica (first conjugation, no infix)

infinitive			a nutrica
gerund			nutricând
past participle			nutricat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	nutric	nutrici	nutrică	nutricăm	nutricați	nutrică
	imperfect	nutricam	nutricai	nutrica	nutricam	nutricați	nutricau
	simple perfect	nutricai	nutricași	nutrică	nutricarăm	nutricarăți	nutricară
	pluperfect	nutricasem	nutricaseși	nutricase	nutricaserăm	nutricaserăți	nutricaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să nutric	să nutrici	să nutrice	să nutricăm	să nutricați	să nutrice
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		nutrică			nutricați
	negative		nu nutrica			nu nutricați

Synonyms

• (suckle, nurse): alăpta
• (feed): hrăni

Related terms

• nutri
• nutreț