sorți
Jump to navigation
Jump to search
Romanian
[edit]Verb
[edit]a sorți (third-person singular present sorțește, past participle sorțit) 4th conj.
Conjugation
[edit] conjugation of sorți (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a sorți | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | sorțind | ||||||
| past participle | sorțit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | sorțesc | sorțești | sorțește | sorțim | sorțiți | sorțesc | |
| imperfect | sorțeam | sorțeai | sorțea | sorțeam | sorțeați | sorțeau | |
| simple perfect | sorții | sorțiși | sorți | sorțirăm | sorțirăți | sorțiră | |
| pluperfect | sorțisem | sorțiseși | sorțise | sorțiserăm | sorțiserăți | sorțiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să sorțesc | să sorțești | să sorțească | să sorțim | să sorțiți | să sorțească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | sorțește | sorțiți | |||||
| negative | nu sorți | nu sorțiți | |||||