surprinzător

Romanian

Etymology

From surprinde (“to surprise”) +‎ -tor.

Pronunciation

• IPA^(key): /ˌsur.prin.zəˈtor/

Adjective

surprinzător m or n (feminine singular surprinzătoare, masculine plural surprinzători, feminine and neuter plural surprinzătoare)

1. surprising

Declension

Declension of surprinzător

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	surprinzător		surprinzătoare	surprinzători	surprinzătoare
	definite	surprinzătorul		surprinzătoarea	surprinzătorii	surprinzătoarele
genitive/ dative	indefinite	surprinzător		surprinzătoare	surprinzători	surprinzătoare
	definite	surprinzătorului		surprinzătoarei	surprinzătorilor	surprinzătoarelor

Related terms

• surpriză