utilitate

Italian

Etymology 1

Verb

utilitate

1. inflection of utilitare:
   1. second-person plural present indicative
   2. second-person plural imperative

Etymology 2

Participle

utilitate f pl

1. feminine plural of utilitato

Latin

Pronunciation

• (Classical Latin) IPA^(key): /uː.ti.liˈtaː.te/, [uːt̪ɪlʲɪˈt̪äːt̪ɛ]
• (modern Italianate Ecclesiastical) IPA^(key): /u.ti.liˈta.te/, [ut̪iliˈt̪äːt̪e]

Noun

ūtilitāte

1. ablative singular of ūtilitās

Romanian

Etymology

Borrowed from French utilité. Equivalent to util +‎ -itate.

Noun

utilitate f (plural utilități)

1. utility

Declension

Declension of utilitate

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) utilitate	utilitatea	(niște) utilități	utilitățile
genitive/dative	(unei) utilități	utilității	(unor) utilități	utilităților
vocative	utilitate, utilitateo		utilităților