îndura

From Wiktionary, the free dictionary
Jump to navigation Jump to search
See also: indura

Romanian[edit]

Alternative forms[edit]

Etymology[edit]

    Etymology tree

    Proto-Indo-European *h₁én


    Proto-Italic *en


    Old Latin en


    Latin in


    Latin in-

    Proto-Italic *dūros


    Latin dūrūs

    Proto-Indo-European *-éh₂

    Proto-Indo-European *-yéti


    Proto-Indo-European *-eh₂yéti


    Proto-Italic *-āō


    Latin -ō


    Latin dūrō


    Latin indūrō


    Romanian îndura

    Inherited from Latin indūrāre. The original, now obsolete meaning of “be hardhearted”, a continuation of the Latin, was a negative polarity item whose sense reversed after simplification of its negative construction. This semantic reversal had already occurred by the earliest attestations of the word, and the opposing usages can even be found in the same work. The reflex of the Latin meaning, however, is not extinct, as it survived with a different nuance.

    Doublet of indura.

    Pronunciation[edit]

    • IPA(key): /ɨn.duˈra/
    • Rhymes: -a
    • Hyphenation: în‧du‧ra

    Verb[edit]

    a îndura (third-person singular present îndură, past participle îndurat) 1st conj.

    1. (reflexive) to take pity, have mercy [+ de (object) = on]
      Synonyms: se milostivi, se milui
    2. (reflexive, catenative, figurative, informal) to deign
      Synonyms: binevoi, (rare, obsolete) cabulipsi, catadicsi, se învrednici
      Profesorul s-a îndurat să îl treacă abia a treia oară când a dat examenul.
      Only on the third time he took the exam did the teacher deign to pass him.
      Bine că te-ai îndurat să vii! Știi cât e ceasul?
      Good thing you finally deigned to arrive! Do you know what time it is?
    3. (reflexive, obsolete, chiefly in the negative) to be cruel, be indifferent to someone’s suffering [+ de (person)]
      • 1800–1830, Costache Conachi, “Аmорі̆ᲈл dіn прі̆еtешᲈгᲈ̆ [Amoriul din prieteșug, Love from friendship]”, in Алкъtᲈірі̆ ші tълmъчірі [Alcătuiri și tălmăciri, Compositions and translations]‎[1], Iași, published 1856, page 9:
        „Nᲈ tе ꙟndᲈра dе mіnе, nᲈ mъ лъса ла пі̆ерzаре,
        „Фіі̆ ла dᲈрері̆ mілосtівъ, къ tᲈ ешtі̆ а mеа скъпаре!
        Nu te îndura de mine, nu mă lăsa la pierzare,
        Fii la dureri milostivă, că tu ești a mea scăpare!
        Have mercy on me, don’t give me up,
        Be merciful to the pain, as you are my only salvation!
        (literally, “Do not be cruel to me”)
    4. (reflexive, chiefly in the negative, catenative) to have the heart (bring oneself to do something that harms one’s sensibilities)
      Dacă pisica îmi doarme în poală, nu mă îndur să o trezesc.
      If the cat is sleeping in my lap, I don’t have the heart to wake it up.
    5. (reflexive, chiefly in the negative, obsolete) to have the heart to leave [+ de (person, place)]
      • 1895 February, folk belief recorded by I. N. Constantinescu in Ciulnița, Ialomița, Superstițiĭ [Superstitions], in Șezătoarea‎[2], year 3, numbers 5, 6, Fălticeni, page 123:
        Mortul care va ține un ochiŭ maĭ deschis, nu se îndură de lumea asta.
        The dead man who keeps an eye slightly open does not have the heart to leave this world.
    6. (transitive) to endure, bear, suffer, withstand
      Synonyms: duce, înghiți, pătimi, răbda, suferi, suporta, tolera
      Poporul român a îndurat dictatura comunistă timp de patruzeci de ani.
      The Romanian people endured the Communist dictatorship for forty years.
      Plantele acestea nu îndură clima de aici.
      These plants can’t withstand the local climate.
    7. (transitive, regional, rare) to allow

    Conjugation[edit]

        conjugation of îndura (first conjugation, no infix)
    infinitive a îndura
    gerund îndurând
    past participle îndurat
    number singular plural
    person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
    indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
    present îndur înduri îndură îndurăm îndurați îndură
    imperfect înduram îndurai îndura înduram îndurați îndurau
    simple perfect îndurai îndurași îndură îndurarăm îndurarăți îndurară
    pluperfect îndurasem înduraseși îndurase înduraserăm înduraserăți înduraseră
    subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
    present să îndur să înduri să îndure să îndurăm să îndurați să îndure
    imperative — tu — — voi —
    affirmative îndură îndurați
    negative nu îndura nu îndurați

    Derived terms[edit]

    Related terms[edit]

    References[edit]

    Further reading[edit]

    Retrieved from "https://en.wiktionary.org/w/index.php?title=îndura&oldid=80113001"