aroga
Jump to navigation
Jump to search
Esperanto
[edit]Pronunciation
[edit]Adjective
[edit]aroga (accusative singular arogan, plural arogaj, accusative plural arogajn)
Synonyms
[edit]Derived terms
[edit]Romanian
[edit]Etymology
[edit]Borrowed from French arroger, from Latin arrogare.
Verb
[edit]a aroga (third-person singular present arogă, past participle arogat) 1st conj.
- to arrogate
Conjugation
[edit] conjugation of aroga (first conjugation, no infix)
| infinitive | a aroga | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | arogând | ||||||
| past participle | arogat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | arog | arogi | arogă | arogăm | arogați | arogă | |
| imperfect | arogam | arogai | aroga | arogam | arogați | arogau | |
| simple perfect | arogai | arogași | arogă | arogarăm | arogarăți | arogară | |
| pluperfect | arogasem | arogaseși | arogase | arogaserăm | arogaserăți | arogaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să arog | să arogi | să aroge | să arogăm | să arogați | să aroge | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | arogă | arogați | |||||
| negative | nu aroga | nu arogați | |||||