asfințit
Jump to navigation
Jump to search
Romanian
[edit]Etymology
[edit]From the past participle of asfinți.
Noun
[edit]asfințit n (plural asfințituri)
Declension
[edit]Declension of asfințit
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (un) asfințit | asfințitul | (niște) asfințituri | asfințiturile |
| genitive/dative | (unui) asfințit | asfințitului | (unor) asfințituri | asfințiturilor |
| vocative | asfințitule | asfințiturilor | ||