atrățel
Jump to navigation
Jump to search
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Borrowed from Hungarian aracél.
Noun
[edit]atrățel m (plural atrăței)
Declension
[edit]Declension of atrățel
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) atrățel | atrățelul | (niște) atrăței | atrățeii |
genitive/dative | (unui) atrățel | atrățelului | (unor) atrăței | atrățeilor |
vocative | atrățelule | atrățeilor |