dezambala

Romanian

Etymology

Borrowed from French désemballer; equivalent to dez- +‎ ambala.

Pronunciation

• IPA^(key): /de.zam.baˈla/

Verb

a dezambala (third-person singular present dezambalează, past participle dezambalat) 1st conj.

1. (transitive) to unwrap, to unpack

Declension

    conjugation of dezambala (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a dezambala
gerund			dezambalând
past participle			dezambalat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	dezambalez	dezambalezi	dezambalează	dezambalăm	dezambalați	dezambalează
	imperfect	dezambalam	dezambalai	dezambala	dezambalam	dezambalați	dezambalau
	simple perfect	dezambalai	dezambalași	dezambală	dezambalarăm	dezambalarăți	dezambalară
	pluperfect	dezambalasem	dezambalaseși	dezambalase	dezambalaserăm	dezambalaserăți	dezambalaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să dezambalez	să dezambalezi	să dezambaleze	să dezambalăm	să dezambalați	să dezambaleze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		dezambalează			dezambalați
	negative		nu dezambala			nu dezambalați

Derived terms

• dezambalare (“unwrapping, unpacking”)

Further reading

• dezambala in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)