deznodământ
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Noun[edit]
deznodământ n (plural deznodăminte)
Declension[edit]
Declension of deznodământ
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) deznodământ | deznodământul | (niște) deznodăminte | deznodămintele |
genitive/dative | (unui) deznodământ | deznodământului | (unor) deznodăminte | deznodămintelor |
vocative | deznodământule | deznodămintelor |