grebla

Romanian

Etymology

From greblă (“rake”) +‎ -a.

Pronunciation

• IPA^(key): /ɡreˈbla/

Verb

a grebla (third-person singular present greblează, past participle greblat) 1st conj.

1. to rake

Conjugation

    conjugation of grebla (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a grebla
gerund			greblând
past participle			greblat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	greblez	greblezi	greblează	greblăm	greblați	greblează
	imperfect	greblam	greblai	grebla	greblam	greblați	greblau
	simple perfect	greblai	greblași	greblă	greblarăm	greblarăți	greblară
	pluperfect	greblasem	greblaseși	greblase	greblaserăm	greblaserăți	greblaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să greblez	să greblezi	să grebleze	să greblăm	să greblați	să grebleze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		greblează			greblați
	negative		nu grebla			nu greblați

Derived terms

• greblare
• greblat
• greblătură

Related terms

• greblă

Noun

grebla

1. definite nominative/accusative singular of greblă

References

• grebla in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)

Serbo-Croatian

Participle

grebla (Cyrillic spelling гребла)

1. inflection of grepsti:
   1. feminine singular active past participle
   2. neuter plural active past participle