mânea
Jump to navigation
Jump to search
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Inherited from Latin manēre, present active infinitive of maneō, from Proto-Indo-European *men- (“to stay, stand still”).
Verb
[edit]a mânea (third-person singular present mâne, past participle mas) 2nd conj.
Conjugation
[edit] conjugation of mânea (second conjugation, past participle in -s)
| infinitive | a mânea | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | mânând | ||||||
| past participle | mas | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | mân | mâi | mâne | mânem | mâneți | mân | |
| imperfect | mâneam | mâneai | mânea | mâneam | mâneați | mâneau | |
| simple perfect | măsei | măseși | mase | maserăm | maserăți | maseră | |
| pluperfect | măsesem | măseseși | măsese | măseserăm | măseserăți | măseseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să mân | să mâi | să mână | să mânem | să mâneți | să mână | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | mâi | mâneți | |||||
| negative | nu mânea | nu mâneți | |||||