reasculta

Romanian

Etymology

From re- +‎ asculta.

Verb

a reasculta (third-person singular present reascultă, past participle reascultat) 1st conj.

1. to rehear

Conjugation

    conjugation of reasculta (first conjugation, no infix)

infinitive			a reasculta
gerund			reascultând
past participle			reascultat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	reascult	reasculți	reascultă	reascultăm	reascultați	reascultă
	imperfect	reascultam	reascultai	reasculta	reascultam	reascultați	reascultau
	simple perfect	reascultai	reascultași	reascultă	reascultarăm	reascultarăți	reascultară
	pluperfect	reascultasem	reascultaseși	reascultase	reascultaserăm	reascultaserăți	reascultaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să reascult	să reasculți	să reasculte	să reascultăm	să reascultați	să reasculte
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		reascultă			reascultați
	negative		nu reasculta			nu reascultați

References

• reasculta in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN