reconciliare
Jump to navigation
Jump to search
See also: reconciliaré
Latin[edit]
Verb[edit]
reconciliāre
- inflection of reconciliō:
Romanian[edit]
Noun[edit]
reconciliare f (plural reconcilieri)
- Obsolete form of reconciliere.
Declension[edit]
Declension of reconciliare
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) reconciliare | reconciliarea | (niște) reconcilieri | reconcilierile |
genitive/dative | (unei) reconcilieri | reconcilierii | (unor) reconcilieri | reconcilierilor |
vocative | reconciliare, reconciliareo | reconcilierilor |
References[edit]
- reconciliare in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
Spanish[edit]
Verb[edit]
reconciliare