sedimenta

See also: sedimentá and sédimenta

Italian

Verb

sedimenta

1. inflection of sedimentare:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative

Anagrams

• dimenaste, emendasti

Latin

Noun

sedimenta

1. nominative/accusative/vocative plural of sedimentum

Norwegian Bokmål

Alternative forms

• sedimentene

Noun

sedimenta n

1. definite plural of sediment

Norwegian Nynorsk

Noun

sedimenta n

1. definite plural of sediment

Portuguese

Verb

sedimenta

1. inflection of sedimentar:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative

Romanian

Etymology

From sediment +‎ -a.

Verb

a sedimenta (third-person singular present sedimentează, past participle sedimentat) 1st conj.

1. to sediment, to deposit

Conjugation

    conjugation of sedimenta (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a sedimenta
gerund			sedimentând
past participle			sedimentat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	sedimentez	sedimentezi	sedimentează	sedimentăm	sedimentați	sedimentează
	imperfect	sedimentam	sedimentai	sedimenta	sedimentam	sedimentați	sedimentau
	simple perfect	sedimentai	sedimentași	sedimentă	sedimentarăm	sedimentarăți	sedimentară
	pluperfect	sedimentasem	sedimentaseși	sedimentase	sedimentaserăm	sedimentaserăți	sedimentaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să sedimentez	să sedimentezi	să sedimenteze	să sedimentăm	să sedimentați	să sedimenteze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		sedimentează			sedimentați
	negative		nu sedimenta			nu sedimentați

Derived terms

• sedimentare

Related terms

• sediment
• sedimentar

Spanish

Verb

sedimenta

1. inflection of sedimentar:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative