sfârșință

From Wiktionary, the free dictionary
Jump to navigation Jump to search

Romanian

[edit]

Etymology

[edit]

From sfârși +‎ -ință.

Noun

[edit]

sfârșință f (plural sfârșințe)

  1. (obsolete) end

Declension

[edit]
Declension of sfârșință
singular plural
indefinite articulation definite articulation indefinite articulation definite articulation
nominative/accusative (o) sfârșință sfârșința (niște) sfârșințe sfârșințele
genitive/dative (unei) sfârșințe sfârșinței (unor) sfârșințe sfârșințelor
vocative sfârșință, sfârșințo sfârșințelor

References

[edit]
  • sfârșință in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
Retrieved from "https://en.wiktionary.org/w/index.php?title=sfârșință&oldid=71065779"