σεωυτοῦ
Jump to navigation
Jump to search
Ancient Greek[edit]
Pronoun[edit]
σεωυτοῦ • (seōutoû) m or n (feminine σεωυτῆς) (reflexive)
Declension[edit]
Number | Singular | |||||||||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
Case/Gender | Masculine | Feminine | Neuter | |||||||||||
Nominative | — | — | — | |||||||||||
Genitive | σεωυτοῦ seōutoû |
σεωυτῆς seōutês |
— | |||||||||||
Dative | σεωυτῷ seōutôi |
σεωυτῇ seōutêi |
— | |||||||||||
Accusative | σεωυτόν seōutón |
σεωυτήν seōutḗn |
— | |||||||||||
Vocative | — | — | — | |||||||||||
Notes: |
|