clătina
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
From clăti.
Verb[edit]
a clătina (third-person singular present clatină, past participle clătinat) 1st conj.
Conjugation[edit]
conjugation of clătina (first conjugation, no infix)
| infinitive | a clătina | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | clătinând | ||||||
| past participle | clătinat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | clatin | clatini | clatină | clătinăm | clătinați | clatină | |
| imperfect | clătinam | clătinai | clătina | clătinam | clătinați | clătinau | |
| simple perfect | clătinai | clătinași | clătină | clătinarăm | clătinarăți | clătinară | |
| pluperfect | clătinasem | clătinaseși | clătinase | clătinaserăm | clătinaserăți | clătinaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să clatin | să clatini | să clatine | să clătinăm | să clătinați | să clatine | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | clatină | clătinați | |||||
| negative | nu clătina | nu clătinați | |||||