stăpânitor

Romanian

Etymology

From stăpâni +‎ -tor.

Pronunciation

• IPA^(key): /stə.pɨ.niˈtor/

Adjective

stăpânitor m or n (feminine singular stăpânitoare, masculine plural stăpânitori, feminine and neuter plural stăpânitoare)

1. governing, regnant

   Synonyms: dominant, dominator

Declension

Declension of stăpânitor

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	stăpânitor		stăpânitoare	stăpânitori	stăpânitoare
	definite	stăpânitorul		stăpânitoarea	stăpânitorii	stăpânitoarele
genitive/ dative	indefinite	stăpânitor		stăpânitoare	stăpânitori	stăpânitoare
	definite	stăpânitorului		stăpânitoarei	stăpânitorilor	stăpânitoarelor

Related terms

• înstăpâni
• stăpân, stăpână
• stăpânesc
• stăpâni

Noun

stăpânitor m (plural stăpânitori, feminine equivalent stăpânitoare)

1. ruler

   Synonym: domnitor

2. owner, possessor, proprietor

   Synonyms: proprietar, posesor, stăpân

Declension

Declension of stăpânitor

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) stăpânitor	stăpânitorul	(niște) stăpânitori	stăpânitorii
genitive/dative	(unui) stăpânitor	stăpânitorului	(unor) stăpânitori	stăpânitorilor
vocative	stăpânitorule		stăpânitorilor

References

• stăpânitor in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)