înavuți

Romanian

Etymology

From în- +‎ avut +‎ -i.

Pronunciation

• IPA^(key): /ɨ.na.vuˈt͡si/

Verb

a înavuți (third-person singular present înavuțește, past participle înavuțit) 4th conj.

1. (reflexive) to enrich (oneself)

   Synonym: îmbogăți

Conjugation

    conjugation of înavuți (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a înavuți
gerund			înavuțind
past participle			înavuțit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	înavuțesc	înavuțești	înavuțește	înavuțim	înavuțiți	înavuțesc
	imperfect	înavuțeam	înavuțeai	înavuțea	înavuțeam	înavuțeați	înavuțeau
	simple perfect	înavuții	înavuțiși	înavuți	înavuțirăm	înavuțirăți	înavuțiră
	pluperfect	înavuțisem	înavuțiseși	înavuțise	înavuțiserăm	înavuțiserăți	înavuțiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să înavuțesc	să înavuțești	să înavuțească	să înavuțim	să înavuțiți	să înavuțească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		înavuțește			înavuțiți
	negative		nu înavuți			nu înavuțiți