îngăduitor
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Adjective[edit]
îngăduitor m or n (feminine singular îngăduitoare, masculine plural îngăduitori, feminine and neuter plural îngăduitoare)
Declension[edit]
Declension of îngăduitor
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative/ accusative |
indefinite | îngăduitor | îngăduitoare | îngăduitori | îngăduitoare | ||
| definite | îngăduitorul | îngăduitoarea | îngăduitorii | îngăduitoarele | |||
| genitive/ dative |
indefinite | îngăduitor | îngăduitoare | îngăduitori | îngăduitoare | ||
| definite | îngăduitorului | îngăduitoarei | îngăduitorilor | îngăduitoarelor | |||