autoafirma
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Verb[edit]
a autoafirma (third-person singular present autoafirmă, past participle autoafirmat) 1st conj.
- to assert oneself
Conjugation[edit]
conjugation of autoafirma (first conjugation, no infix)
| infinitive | a autoafirma | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | autoafirmând | ||||||
| past participle | autoafirmat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | autoafirm | autoafirmi | autoafirmă | autoafirmăm | autoafirmați | autoafirmă | |
| imperfect | autoafirmam | autoafirmai | autoafirma | autoafirmam | autoafirmați | autoafirmau | |
| simple perfect | autoafirmai | autoafirmași | autoafirmă | autoafirmarăm | autoafirmarăți | autoafirmară | |
| pluperfect | autoafirmasem | autoafirmaseși | autoafirmase | autoafirmaserăm | autoafirmaserăți | autoafirmaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să autoafirm | să autoafirmi | să autoafirme | să autoafirmăm | să autoafirmați | să autoafirme | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | autoafirmă | autoafirmați | |||||
| negative | nu autoafirma | nu autoafirmați | |||||
Spanish[edit]
Verb[edit]
autoafirma
- only used in se autoafirma, third-person singular present indicative of autoafirmarse
- only used in te ... autoafirma, syntactic variant of autoafírmate, second-person singular imperative of autoafirmarse