brâncă

See also: branca and Branca

Romanian

Etymology

Inherited from Late Latin branca.

Pronunciation

• IPA^(key): [ˈbrɨnkə]

Noun

brâncă f (plural brânci)

1. Saint Anthony's fire, erysipelas
2. Salicornia herbacea

Declension

Declension of brâncă

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) brâncă	brânca	(niște) brânci	brâncile
genitive/dative	(unei) brânci	brâncii	(unor) brânci	brâncilor
vocative	brâncă, brânco		brâncilor

Descendants

• → Serbo-Croatian: brnka / брнка (“erysipelas”)

Noun

brâncă f (plural brânci)

1. (regional) hand, paw

Declension

Declension of brâncă

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) brâncă	brânca	(niște) brânci	brâncile
genitive/dative	(unei) brânci	brâncii	(unor) brânci	brâncilor
vocative	brâncă, brânco		brâncilor

Derived terms

• brânci
• îmbrânci

See also

• braț
• mână