clanță

Romanian

Alternative forms

• cleanță

Etymology

From clanț, of onomatopoetic origin. Compare French clanche.

Pronunciation

• IPA^(key): /ˈklan.t͡sə/

• Audio:

  (file)

Noun

clanță f (plural clanțe)

1. door handle
2. latch, catch

Declension

Declension of clanță

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) clanță	clanța	(niște) clanțe	clanțele
genitive/dative	(unei) clanțe	clanței	(unor) clanțe	clanțelor
vocative	clanță, clanțo		clanțelor

See also

• încuietoare