cuceritor

Romanian

Etymology

From cuceri +‎ -tor.

Pronunciation

• IPA^(key): /ku.t͡ʃe.riˈtor/

Noun

cuceritor m (plural cuceritori)

1. conqueror, victor

Declension

Declension of cuceritor

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) cuceritor	cuceritorul	(niște) cuceritori	cuceritorii
genitive/dative	(unui) cuceritor	cuceritorului	(unor) cuceritori	cuceritorilor
vocative	cuceritorule		cuceritorilor

Adjective

cuceritor m or n (feminine singular cuceritoare, masculine plural cuceritori, feminine and neuter plural cuceritoare)

1. conquering, winning, victorious

Declension

Declension of cuceritor

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	cuceritor		cuceritoare	cuceritori	cuceritoare
	definite	cuceritorul		cuceritoarea	cuceritorii	cuceritoarele
genitive/ dative	indefinite	cuceritor		cuceritoare	cuceritori	cuceritoare
	definite	cuceritorului		cuceritoarei	cuceritorilor	cuceritoarelor