despopi

Romanian

Etymology

From des- +‎ popi.

Verb

a despopi (third-person singular present despopește, past participle despopit) 4th conj.

1. to unfrock

Conjugation

    conjugation of despopi (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a despopi
gerund			despopind
past participle			despopit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	despopesc	despopești	despopește	despopim	despopiți	despopesc
	imperfect	despopeam	despopeai	despopea	despopeam	despopeați	despopeau
	simple perfect	despopii	despopiși	despopi	despopirăm	despopirăți	despopiră
	pluperfect	despopisem	despopiseși	despopise	despopiserăm	despopiserăți	despopiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să despopesc	să despopești	să despopească	să despopim	să despopiți	să despopească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		despopește			despopiți
	negative		nu despopi			nu despopiți

References

• despopi in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN