elida

See also: Elida and élida

Italian

Verb

elida

1. inflection of elidere:
   1. first/second/third-person singular present subjunctive
   2. third-person singular imperative

Anagrams

• D'Elia, Leida, alide, dalie, laide

Portuguese

Verb

elida

1. inflection of elidir:
   1. first/third-person singular present subjunctive
   2. third-person singular imperative

Romanian

Etymology

Borrowed from French élider, from Latin elidere.

Verb

a elida (third-person singular present elidează, past participle elidat) 1st conj.

1. to elide

Conjugation

    conjugation of elida (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a elida
gerund			elidând
past participle			elidat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	elidez	elidezi	elidează	elidăm	elidați	elidează
	imperfect	elidam	elidai	elida	elidam	elidați	elidau
	simple perfect	elidai	elidași	elidă	elidarăm	elidarăți	elidară
	pluperfect	elidasem	elidaseși	elidase	elidaserăm	elidaserăți	elidaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să elidez	să elidezi	să elideze	să elidăm	să elidați	să elideze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		elidează			elidați
	negative		nu elida			nu elidați

Spanish

Verb

elida

1. inflection of elidir:
   1. first/third-person singular present subjunctive
   2. third-person singular imperative