mormăit
Jump to navigation
Jump to search
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Past participle of mormăi.
Noun
[edit]mormăit n (plural mormăituri)
Declension
[edit]Declension of mormăit
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (un) mormăit | mormăitul | (niște) mormăituri | mormăiturile |
| genitive/dative | (unui) mormăit | mormăitului | (unor) mormăituri | mormăiturilor |
| vocative | mormăitule | mormăiturilor | ||
Verb
[edit]mormăit (past participle of mormăi)
- past participle of mormăi