obiectare
Jump to navigation
Jump to search
Latin
[edit]Verb
[edit]obiectāre
- inflection of obiectō:
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Noun
[edit]obiectare f (plural obiectări)
Declension
[edit]Declension of obiectare
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (o) obiectare | obiectarea | (niște) obiectări | obiectările |
| genitive/dative | (unei) obiectări | obiectării | (unor) obiectări | obiectărilor |
| vocative | obiectare, obiectareo | obiectărilor | ||